“Cine este o „badanta”? Cu siguranta nu este o norocoasa care l-a prins pe Dumnezeu de picior, desi incaseaza o suma destul de frumusica la sfarsitul lunii, cu contract sau nu…Unele isi intretin copiii la facultate, altele isi intretin barbatul la baut, multe dintre ele isi construiesc o casa data dracului cine stie prin ce gaura de sat.

O badanta „adevarata”, una cu experienta si cu anumite referinte trezeste respectul tuturor; mai mult ca sigur are mintea zdravana, bratele puternice si rabdare infinita. Desi trebuie sa fie o femeie ingrozitor de singura. Un post la fix inseamna sa insotesti o zi intreaga un batran bolnav, neputincios, deseori cu capul „plecat”. Un post zi si noapte este insa un cosmar, zile fara sfarsit, nopti nedormite, spalat si frecat in urma cuiva pe care nu-l cunosti si nici nu-l vei cunoaste vreodata. Dar gandul la copii, la iesirea de joi sau de duminica, la ferestrele de pus in Romania sau la casa de zugravit ajuta mult sa-ti pastrezi calmul si sa continui frecatul.

Cu timpul singuratatea devine o povara imposibil de suportat, creste nelinistea, gandurile se aglomereaza, mainile batatorite se agita fara sens, blestemele si injuraturile ploua din senin asupra batranilor intepeniti in carucioare sau fotolii puturoase. Telefoanele lungi, interminabile cu prietenele par sa nu mai fie de ajuns, data platii se indeparteaza tot mai mult, asa ca mai devreme sau mai tarziu badanta incepe sa considere in mod serios plecarea. Unde? Nu se stie, important e sa plece. Dar mintea ei, obisnuintele ei, viata ei s-au schimbat definitiv. Nimic nu va mai fi ca inainte, iar singuratatea ingrozitoare pe care a cunoscut-o nu are decat doua cai: mantuirea sau nebunia.

Putinele bandante care nu cunosc acest calvar au pe cineva aproape. Este poate singurul mod de a ramane intreaga la cap. Altele, extrem de putine, se integreaza profund in familia batranului si devin un component al sau indispensabil si definitiv. In aceste cazuri plecarea in Romania se transforma intr-o vizita si apoi o vacanta care se rareste din ce in ce mai mult. Singuratatea se risipeste la fel ca visul intoarcerii, incepe o noua viata, mai senina si mai plina.

Reclama ta aici. Advertising. Publicitate.

Majoritatea badantelor insa nu au nici o intentie sa se integreze, nici macar partial, la ritmul si la stilul de viata italian. N-au venit aici pentru asta, sunt venite doar pentru bani si asta ramane unicul lor obiectiv. Nu se pot simti acceptate intr-o familie de straini, cand au lasat departe o alta familie, de multe ori destramata sau in pragul dezastrului, dar care pentru ele reprezinta singurul model de familie posibil.

Badantele mai tinere sunt astazi acceptate cu mari dificultati de catre familiile italiene, moralitatea si lipsa de scrupule ale fetelor din est au devenit mult prea bine cunoscute, iar mosii italieni au inca multa vigoare de consumat. Rareori o badanta se indragosteste cu adevarat de mosul ei sau de vreo ruda din familia batranului de ingrijit si rareori aceasta poveste de dragoste se termina cu o casatorie. Pentru ca o romanca, la fel ca un roman, in majoritatea cazurilor ar face orice pentru un cadou… saracia nu se poate uita, iar acolo unde sunt cadouri si bani, dragostea nu mai are nici o posibilitate.

In ultimul timp munca de badanta nu mai este atat de bine platita ca inainte. Criza a adus badantele italiene, femei disperate care vor sa-si ajute familiile, asa ca un post de badanta pentru o romanca devine din ce in ce mai greu de gasit, mai ales pentru cele care nu cunosc limba. Agentiile le exploateaza cat pot, familiile batranilor la fel, in suma de bani stabilita la inceput vor intra tot mai multe sarcini de indeplinit. La usa asteapta alte zeci de badante si mai infometate, de aceea compromisurile se aduna, se aduna pana cand devin o corvoada absurda si inumana. Munca de badanta presupune deseori un anumit nivel de exploatare, concurenta nemiloasa si nivelul de autostima aproape inexistent al „manei de lucru” impinge familiile batranilor sa profite pana la sange, bucuroase sa economiseasca un pic din acea pensie nenorocita.”

Elena Alessandro